Dragii mei,vreau sa impart cu voi povestea mea de viata, care sunt convinsa ca probabil unii dintre voi probabil ati trait macar o parte din ea....
M-am nascut intr-un mic orasel din Banat...intr-o familie modesta...pana la varsta de 6 ani am avut o mamica, care vazand greutatile cu care te confrunti in Romania s-a hotarat sa treaca granita in Italia .Acolo s-a casatorit avand un baiatel...Intre timp eu am ramas singurica cu bunicii mei Dumnezeu sa-i ierte ,care m-au crescut cu drag, inca imi amintesc zilele de sarbatoare cand mergeam cu bunica mea la biserica si in zilele de Craciun facea cele mai bune prajituri din lume,imi amintesc de obiceiurile din Banat cand in Ajunul Craciunului imi luam traistuta si mergeam in "pitarai", cum se spune la noi in Banat, si veneam mereu acasa cu traistuta plina de bunatati: mere, pere, colacei ,biscuiti, eram tare bucuroasa....
Din nefericire dupa ce bunicii mei au murit, m-a crescut matusa mea (sora mamei), pe tatal meu nu -l cunosc ,parintii mei s-au despartit cand eram inca un bebelus, si nu am avut ocazia sa-l cunosc...Am terminat liceul in Timisoara , un oras minunat despre care am doar cuvinte de lauda, au fost cei mai frumosi ani acesti ani de liceu, am petrecut 4 ani intr-un internat (Henri Coanda) unde am avut cei mai frumosi ani...eeeei bine, cele mai bune prietene, am avut si mici razboaie, dar toate au trecut, va salut pe toate si va pup :)))
Dragii mei, indiferent cate greutati ati avea in viata nu trebuie sa va descurajati, mereu sa aveti credinta in Dumnezeu si sa aveti puterea sa nu va lasati calcati in picioare de nimeni indiferent de statutul social sau de comunitatea din care faceti parte...
Va pup si va astept aici cu povestile voastre de viata sau cu sfaturi
căutare personalizată
BlogCatalog
20 mai 2008
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Buna! Sunt Ana vin din Bucuresti. Am vazut multe povesti de viata triste dar cu finaluri fericite.M-am gandit s-o public si pe a mea :"Totul a inceput pe 22 mai ...atunci l-am intalnit pe cel mai minunat baiat ...andy...are 17 ani si e din Timisoara...atat de departe si totusi atat de aproape .L-am cunoscut pe chat totul mergea bn pana cand...eu l-am mintit...nu mai stiu exact cu ce.....eu urma sa vin la el era o surpriza si cu o seara inainte sa vin ne-am certat ru nu am mai vorbit unul cu altul 3 zile apoi el a zis s-a terminat... am pe altcineva...acel cineva era cea mai buna prietena a mea Andreea ..ea mi-a explicat deoarece nu puteam sa vorbesc cu el ....dupa 3 luni de suferinta ea a zis la randul ei s-a terminat m-am despartit de el ..credeam ca ma simt mai bn ..dar nu ma simtam rau credeam ca totul e din vina mea dar nu a fost din vina mea .Si azi sufar mult pt ca eu il iubeam..eu tin mult la o pers . .Spuneam la inceput ca toate povestile de viata triste si cu finalul fericit toate inafara de a mea...Sincer ma simt mai bine ca m-am descarcat..
Draga mea,fiecare dintre noi are un moment mai trist in viata, dar eu ma gandesc ca toate se intampla cu un motiv,nu trebuie sa ne intristam..poate e un suflet care te asteapta si cu sigurantza il vei gasi si veti fi fericiti..
Te pup, Daniela
Trimiteţi un comentariu